Amintiri
Jocurile copilăriei noastre, de la șotron la cald sau rece
Cheia de gât, o bucată de cretă în buzunar și strigătul de pe balcon: „Gata, la masă!”. Copilăria multora dintre noi s-a petrecut în fața blocului sau în curtea bunicilor, cu jocuri pe care nu ni le-a explicat nimeni. Le-am învățat unii de la alții.
Afară, până se aprindeau felinarele
Cele mai multe jocuri ale copilăriei noastre se jucau afară, pe asfaltul dintre blocuri sau pe ulița satului. Nu aveau nevoie de aproape nimic.
Șotronul. O bucată de cretă, câteva pătrate desenate pe asfalt, numerotate, și o piatră plată. Arunci piatra, sari într-un picior peste pătratul ei și te întorci fără să calci pe linie. Cine călca pe linie își pierdea rândul și, de cele mai multe ori, și răbdarea.
Elasticul. Două fete țineau elasticul întins în jurul gleznelor, a treia sărea după o figură știută de toată scara blocului. Apoi elasticul urca la genunchi, la coapse, tot mai sus. Băieții se prefăceau că nu se uită.
Coarda. Doi o învârteau, ceilalți intrau pe rând, cu numărători și cântecele care se schimbau de la un cartier la altul.
De-a v-ați ascunselea. Unul număra cu fața la zid, ceilalți fugeau. „Cine nu e gata, îl iau cu lopata!” Cele mai bune ascunzători erau mereu în spatele tomberoanelor sau în scara blocului vecin.
Baba-oarba. Unul cu ochii legați, ceilalți în jurul lui, atingându-l și fugind. Cine era prins devenea el baba-oarba.
Rațele și vânătorii. Doi vânători, câte unul la fiecare capăt, și o minge. Rațele, la mijloc, se fereau cât puteau. Cine era lovit ieșea din joc.
Țară, țară, vrem ostași. Două șiruri de copii ținându-se de mână, față în față. Cel chemat alerga din toate puterile să rupă lanțul celorlalți.
Cu voce tare, oriunde
Unele jocuri nu aveau nevoie nici de cretă, nici de hârtie. Doar de vorbă.
Fazanul. În pauza mare, în tren, la bunici. Ultimele două litere ale cuvântului tău erau începutul cuvântului următor, iar cine nu mai găsea nimic aduna literele F-A-Z-A-N. Regulile, cu toate trucurile de „închis”, sunt în jocul Fazan.
Telefonul fără fir. O propoziție șoptită de la o ureche la alta, care ajungea la capătul șirului de nerecunoscut.
Cald sau rece. Cineva ascundea un obiect prin casă, iar tu căutai cu urechea la „rece… mai cald… fierbinte… arde!”. Era jocul zilelor ploioase și al serilor la bunici.
Jocul care a ajuns pe telefon
Dintre toate, cald sau rece a trecut cel mai ușor în lumea de azi. Doar că acum nu se mai ascunde un obiect, ci un cuvânt. Scrii orice cuvânt, iar jocul îți spune cât de aproape e ca sens de cuvântul secret, de la înghețat până la arde.
Iată cum ar arăta un joc cu un cuvânt din copilăria noastră, șotron (cifrele sunt doar un exemplu):
- televizor4 °Cînghețat: pe atunci, doar două ore pe zi
- asfalt46 °Ccălduț: ai ieșit în fața blocului
- cretă58 °Ccald
- piatră61 °Ccald: o ții deja în mână
- elastic70 °Cfierbinte: tot un joc cu sărituri
- săritură83 °Cfierbinte, aproape arde
- șotronGăsit!
Varianta online se numește Warmer Warmer. În fiecare zi are un singur cuvânt secret, același pentru toți. E gratuită, merge în browser pe telefon sau pe calculator și nu cere înregistrare. Toate regulile sunt în jocul cald rece cu cuvinte.
Pe hârtie, în ultima bancă
Când ploua sau ora de matematică nu se mai termina, jocurile treceau pe hârtie.
X și 0. Trei pe trei căsuțe, două semne și o luptă care se termina aproape mereu la egalitate.
Spânzurătoarea. Un cuvânt cu liniuțe în loc de litere și un omuleț desenat bucată cu bucată, la fiecare greșeală.
Țări, orașe, ape, munți. O literă, coloanele trase cu rigla și strigătul „stop!” al celui mai rapid. Discuțiile dacă există sau nu un râu cu „Ț” țineau mai mult decât jocul.
Ce ne-au învățat, fără să ne dăm seama
Jocurile acestea nu aveau regulament scris. Regulile se stabileau pe loc, se negociau, uneori se schimbau la jumătatea jocului. Am învățat să ne așteptăm rândul, să pierdem fără să plângem prea tare și să acceptăm că cel mai mic din grup are voie să mai încerce o dată.
Și am învățat ceva despre cuvinte. La fazan, despre litere. La cald sau rece, despre cât de mult îți poate spune un singur cuvânt: „cald”.
Nu mai bine, doar altfel
Ar fi ușor să spunem că pe vremea noastră era mai bine. Era doar altfel. Copiii de azi se joacă și ei, doar că în alte locuri și cu alte unelte. Iar cele mai multe dintre jocurile noastre așteaptă doar să fie arătate mai departe.
Dacă ai nepoți, data viitoare când vin în vizită, învață-i șotronul sau cald sau rece. O să te surprindă cât de repede le prind. Pentru mai multe idei, citește jocuri pentru bunici și nepoți și cald sau rece pentru copii.
Mai citește
-
Cum se joacă
Jocul cald sau rece, cu cuvinte: rece… cald… arde!
-
Față în față
Wordle în română și un joc care se ghicește după sens
-
Pe scurt
Jocuri de cuvinte online gratis, în limba română
-
Strategie
Cum ghicești cuvântul secret din mai puține încercări
- Jocuri ca Contexto Un joc ca Contexto, dar în română